sâmbătă, 5 martie 2016

Dragă Ema,

            Dragă Ema, învață să fii atenta la cei din jur, să fii sinceră cu tine și cu ei și să nu îi crezi pe toți pe cuvânt despre ceea ce spun că sunt. J Sunt mulți  care se dau de-a rostogolul între spusele lor de ieri și acțiunile de mâine .
     Ai grijă să aduni momente. Ți-am vorbit când te legănam pe picioare, așa cum făcea bunica ta cu mine (și apropo- de bunica sau mătușa ,vreo prietenă sau o anume doamnă profesoară,ori fetița aceea cu părul inele și fularul galben ,despre orice “etern feminin “ cum spunea Goethe până la urmă, să nu uiți să dai jos anii adunați în straturi de piele, ori să mai pui câteva -să poți contempla femeia cu pasiunile ei, cu frumusețea și gingășia, să o îmbibi bine între cutele encefalului tău astfel încât să poți studia amprenta Divinului rămasa în fiecare, să o poți analiza –pe ea și măreția ei sufletească tulburătoare. Doar așa vei învăța de la fiecare.)...spuneam că ți-am vorbit în timp ce te legănam despre momente. Mi-e teamă să nu te fii absorbit starea aceea halucinantă între realitate și visare sau nu cumva creierașul tău să fii continuat să repete cântecul de leagăn nemaiauzind nimic altceva. Îți voi povesti deci, din nou, despre ele.
       Ah,Ema …
Când vei fi mai mare și îți voi mângâia părul castaniu închis într-o după amiază cu ploaie călduță și liniștită îți voi spune să fii atentă ... să fii atentă la frumos, dragă, iar apoi când nu voi mai fi vei citi în aceeași după amiază la ani distanță singură sau fiicei tale ceea ce eu îți spun aici. J
Mai știi tu, Ema, câte poate cuprinde un moment? Fii atentă prințeso...uite ploaia...și uite molecula aceea cum se deschide ca o lalea albă atât de pură, ori aceea cum înnoată de elegant în oxigen și amintește de lebăda de pe lacul din spatele casei, iar lebăda de grația unei balerine. Dacă închizi ochii o poți auzi plutind, poți auzi lebăda și zgomotul duios pe care îl face ploaia când mângâie liliacul. Nu deschide ochii încă...inspiră adânc să-i simți mireasma, apoi deschide-i să vezi vaza și-al ei suflet vechi rămasă de la bunica și în care tatăl tău a vrut să găsesc în această dimineață toate cele patru nuanțe de liliac. Deschide ochii Ema, privește-ți tatăl cum îi spune Pildele Cerului în lumina picăturilor de ploaie fratelui tău mai mic .
Știi Ema? vei crește... Și vei avea o fată cu părul inele și cu un fular galben rămas de la mine, dar cel mai important prințeso, când îi vei alege tatăl să ții cont de niște vorbe ale bunicii tale care mi-au spus mie cândva <<Să ai grijă, "Ema", să fie cineva măcar la fel de bun ca tatăl tău! >>

            Vezi Ema? Tu ai calități, orice om are, dar “Nu e de ajuns să ai mari calități. Trebuie să știi să le folosești cu rost. ”



PS: Ema nu există încă, dar peste ani și ani, cu siguranță, va fii !

4 comentarii: