“ Daca vreunuia dintre
voi ii lipseste intelepciunea ,s-o ceara de la Dumnezeu ,care da tuturor cu
mana larga si fara mustrare ,si ea ii va fi data. Dar s-o ceara cu credinta
,fara sa se indoiasca deloc : pentru ca cine se indoieste seamana cu valul
marii ,tulburat si impins de vant incoace si incolo. “
Iacov 1:5-6.
Conceptul de seriozitate despre care Marin
Preda spunea ca “nu deschide intotdeauna
usile dupa cum s-ar parea “ si-a diminuat importanta ,iar structuri precum “iti dau cuvantul meu “ ,desi des
folosite sunt cu greu duse pana la capat, poate numai in conditii speciale , in
care trocul domneste cu toate ca Proverbele Divine nu se conformeaza acestei
forme sub care “intelepciunea “omeneasca se prezinta .
Consideratia poporului crestin in ceea ce
priveste dedicatia s-a diminuat substantial asemenea iubirii si compasiunii fata de semeni. Abolirea acestor caracteristici specifice ,indepartarea
lor de pe scara valorilor umane duc pas cu pas la pribegirea a ceea ce
reprezinta ratiune si simtamant omenesc,iar
ducerea unui lucru pana la final, aproape ca a fost abrogata , fiind pastrata ca rezolutie doar
de cei a caror ambitie domneste pentru implinirea telurilor proprii.
Problema principala se ramifica si duce la
neglijari care ulterior deterioreaza intreaga societate. Astfel , omitem a ne
analiza comportamentul si ne privim in oglinda doar sub forma de fizic, nu
invatam nimic din povestea Albei ca Zapada care nu isi intrecea mama vitrega
prin trup ,ci prin spirit . In cele din urma uitam, uitam sa fim parinti sau nu
stim ,cu atat mai mult nu vrem sa invatam , uitam sa ne traim copilaria in momentul
in care o avem ,caci atunci suntem mai vulnerabili si observam mai bine ca
adultii ca tot ceea ce a mai ramas merge spre pieire continuu ,fara a-si dedica
vreo pauza. Astfel, vrem sa crestem, ne dorim ,desi sistolele noastre sunt destul de putine in comparatie cu aceia a
caror frunte e incretita si care privesc nepasatori la universul ce ne
inconjoara ,ne dorim sa crestem pentru a putea face lucrurile sa fie altfel
,iar copiii pe care ii vom avea noi sa isi pastreze granitele in culoarea florilor
de sub pervaz.
Vremurile
de-“amu” iti ofera mii de motive sa
esuezi in viata ,dar nici macar o singura scuza sa o faci , iti ofera o noua
sansa in fiecare zi ,trei sute saizeci si cinci intr-un an-trei sute saizeci si
cinci de petale are pentru mine un bujor. E mult? E putin ? Foloseste-le ! Cu
intelepciune si seriozitate . Nu te pierde si tu de-a lungul petalelor,nu
aluneca de pe ele cum fac picaturile de roua la acelasi ceas al zilei
,dimineata de dimineata ,mai zaboveste …
“Voi fiti ,dar, desavarsiti ,dupa cum si Tatal vostru cel ceresc este desavarsit .“
Matei 5:48.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu