vineri, 1 iulie 2016

Dragă eu,

Ai lucrat la sufletul tău şi ai lăsat pe cei din jurul tău să semene şi bune şi rele, şi frumos şi grijă.
Te-ai gândit să îți închizi grânarul… şi ai făcut-o uneori. L-ai ținut curat un timp,dar şi-au izbit câteva gărgărițe trupurile pe suprafața lui, de parcă au simțit mirosul de bob bun ,în zbor, probabil, când îți urcau rugăciunile spre cer. Şi au fost şi roşu cu negru, şi negru cu galben, iar ochii şi urechile tale au primit din nou şi frumos de roşu, şi lecții de negru.
Fiecare au lăsat ceva. Unele har, altele amărăciune,însă ai ales aripile din roşu şi nu abisul din negru. Da, au fost lecții, te-au dezechilibrat puțin ,iar tu ți-ai lăsat  aripile libere atunci prin fiecare Amin şi când erai aproape de cădere acesta ajunsese deja la Cer şi primeai în răspuns Speranță de pur alb.

sâmbătă, 28 mai 2016

Dragă Ema,

Dragă Ema, mama nu ți-a mai scris de multă vreme şi când străbunica ta mi-a spus azi după nu ştiu ce semn băbesc că eu şi tatăl tău vom avea un băiat frumos m-a trecut un fior pe şirea inimii...
Eii, şi dacă Domnul ne va da un micuț sunt sigură ca va fi la fel de fain precum este bărbatul de lângă mine,iar totul va fi în regulă cu şirea şi egoismul meu de mamă de fată.
Ema, mama a simțit în seara aceasta nevoia să îți scrie . Ție, păpuşa mamei, îți va fi sufletul atins, mai des decât altora pentru că voi încerca pe cât de mult pot să îți insuflu ca trăsătură de bază bunătatea şi poate că voi regreta decizia aceasta în fiecare moment în care voi auzi cum o lacrimă se prelinge lin pe sufletul tău, dar năpasta va trece întotdeauna cu Domnul...și voi zâmbi ştiind că am încercat pe cât mi-a fost cu putință să îți asigur un loc sus în ceruri unde îți vei putea odihni pentru veşnicie frumosele onduleuri, împrumutate pe eternitate de la tatăl tău, în poala mamei.
Ema, am rupt azi un năsturel alb şi i-am aruncat toate petalele să le pot vedea cum zboară sub adierea vântului, iar acum îmi simt sufletul la fel, dar nu fiind în plină vară, ci zgâriat de scumpa mea toamnă şi ale ei ramuri răsfirate de viață.
Ema, numai gândul că tu vei simți la fel îmi jdreleşte mai tare rănile, dar vreau ca atunci când vei trece prin asemenea stare de Cuget şi Spirit să învingi-şi tu să aplici rețeta ale cărei ingrediente eu... le uit adesea.
Se începe prin zâmbet, fie el forțat, fie el pe bune ori din milă față de propria simțire. Se continuă cu Ieremia 15,19-21 şi se încheie cu o rugăminte sinceră către Iubitul tău Tată.
Ah, Ema şi vei vedea cum în arestarea pleoapelor tale strânse şi a Cugetului şi Simțirii tale plecate îți vei afla sufletul ca eliberat de sub toate poverile acestui Popas şi purtat pe valuri de petale albe, mici şi albe, întocmai ca de năsturaşi ce îți vor gâdila genele şi îți vor umple onduleurile împrumutate pe eternitate de la tatăl tău-iar celelalte se vor cuibări unele în altele într-o pereche de aripi , ce le vei boteza Speranță, iar petalele se vor înmulți cu fiecare experiență şi Speranța-ți va creşte, căci va fi "ferice de tine" , draga mamei fată .

vineri, 13 mai 2016

Dincolo-n Etern.

                Întotdeauna am asociat ploaia cu spălarea păcatelor, cu iertarea divină și iubirea apogeică a Arhitectului Suprem față de sufletul și cugetul nostru cărora li s-au dat picioare .
  A trecut Marte, după cum recita Nichita, și tot plouă în mai fără încetare,cu multe găleți pentru păcatele noastre, și cade câte un strop- pentru fiecare ochi, palmă sau voce înălțate câș .
Plouă încă, în mai, și îmi permit... să calc pe loc de repetate ori, în bălți, măcar cu amintirea . Of, și pare pe viu până îmi ating tălpile și nu găsesc jilavul, dar simt mirosul de asfalt răcorit și cu el suflete și cugete create de divin ,în perfecțiunea lor supremă deci, ce deveniseră din pământ și suflare Dumnezeiască beton la simțire -iar acum, portativ de mai, pentru compoziții sublime, divine.
  Este Chopin cu ale lui Nocturne și apa izbită zdravăn de cimentul rece, iar sufletul mi-e cald și degetele îmi pun note pe foaie de parcă eu aș cânta așa magnific un pian. Mi s-au încălzit falangele și cugetul zboară spre cer, dincolo de norii grei si gri, dincolo de eul si alter-egoul meu, dincolo de aici... până Dincolo-n Etern. 
      Plouă deasupra bujorilor albi cu grație, pe note de pian-andante- , am părul numai o mătase, iar scheletul și carnea, tot lutul ăsta- e acoperit de petale, albe, în timp ce Suflarea cutreieră printre picurii de ploaie făcându-i să bată încolo și încoace spovedind de păcate . 

miercuri, 4 mai 2016

Tic-tacuri în şir

Îmi este dor de frumos. Căci nu îl am decât atunci când sunt cu tine şi parcă timpul ăsta nu ne mai ajunge din urmă...
Mulțumesc, iubitule, pentru că ai permis să îți fie rupte florile din grădină ca să stea în brațele mele şi că priveai aşa frumos la mica fericire ce o țineam cam strâns pentru frăgezimea sa la pieptul meu.
Poate e doar în mintea mea acea privire , însă m-aş putea reîndrăgosti de ea la fiecare clipire, căci o văd mereu printre pleoapele mele închise.
Palmelor mele le lipsesc brațele tale şi pe dosul lor poți vedea râuri secate de lipsa ta.
Este atât de târziu. Îmi lipseşti şi îmi e ciudă că nu te pot suna să fugim, să fim împreună  pe un deal, să privim stelele unul din ochii altuia, căci afară cerul nu-i senin şi miroase atât de puternic a ploaie amestecat cu parfumul tău, iar tu cunoşti cât de mult mă răscolesc ambele.
Nu îți place să ne învârtim împreunându-ne mâinile, dar ştiu că de ar fii posibil... m-ai lăsa să atârn de gâtul tău tic-tacuri în şir sub stropi de ploaie ,ca mai apoi, când cerul devine senin, să îmi las obrazul pe umărul tău şi acolo, numărându-mi stelele-să ne ajungă timpul, să ne găsească veşnicia.

vineri, 8 aprilie 2016

Domnițico.

Din seria am fost acolo şi am făcut aceasta.

     Care a fost scopul dacă aceasta nu este calea pe care tu vrei să păşesc? Cât orgoliu şi ocolire de potecă îşi face omul cu mâna lui pentru complexul fapt că legătura dintre el şi Divin nu este pe cât de puternică ar trebuii să fie?!
   Câtă zarvă e în tine Domnițico, câtă zarvă!
Am creat-o singură pentru că odată ce încep să dau din coate şi speranțe sinus şi cosinus nu mai sunt de ajuns,iar cercul trigonometric devine romb, vârfurile împung şi socotelile nu mai iasă.
Ai venit aici să mă citeşti, să cauți ceva pe măsura lui Blaga, să te inspiri cu puțin lirism pur şi românesc, dar tot ce ai găsit este o zarvă.
  Ah Domnițico, ah Domnişorule, ce de zarvă!
O simți şi tu, aşa-i? Cum se strecoară printre rânduri?
Rânduri de viață, rânduri de suflete, rânduri de priviri şi apusuri de aprilie...
Atâta violet în mine-din liliac în vijelie, de pe-o boltă în clintire...
Bine că te am pe Tine, tine..

sâmbătă, 2 aprilie 2016

Şi o cunună .



Măcar faptul că plâng uneori îmi confirmă că încă mai am suflet.
A mai rămas ceva din el, deşi ați lovit din stânga; şi ați mai dat şi din dreapta...
Încă mai am, a mai rămas ceva...din el: nişte iubire adevărată, o alta de mamă, o alta de tată, de frate şi de țară, de suflete ce nu mai sunt pe scena vieții mele, dar ce au fost oameni...
Să rămâi om între oameni-deşi câțiva, mai mulți.. au jucat acest rol chiar şi după ce spectacolul s-a terminat...
Încă puțin te mai rețin, tu, literă românească... şi iartă-mă de prin pesimism ți-am mai mâncat...încă puțin.
Încă puțin din suflet, încă puțină suflare, câteva zâmbete înghițite, unele momente pierdute...care au fost, dar nu au existat.
Aşa,de-a valma... pierdută îs printre idei...
Vino iubite, mai găteşte-mi: câteva zâmbete,câteva râsete şi o cunună...de rugăciuni de flori, încă puțin din suflet creează pentru mine, creează pentru noi.

vineri, 1 aprilie 2016

Ciornă 1-Tu să fii ...




Să nu îți numeri pașii pe Pământ;
Ci ochii ridicați spre Cer,
Căci din lut vei fi schimbat
Într-un sulfet ce-i etern.

Caută să fii frumos!
Nu la chip, nu la aspect...
Ci la suflet și purtare
Ca să-i dai vieții sens.

Inima s-o ai senină-
Asta-i artă de valoare.
Tu să fii cel ce alină
Strict o binecuvântare!